În pădurea Gârboavele, una dintre puţinele oaze de verdeaţă din jurul Galaţiului, timp de aproape două săptămâni, lemnul trăieşte şi glăsuieşte.
13 sculptori s-au adunat la a patra ediţie a Taberei de Sculptură în lemn - „Troiţă“, desfăşurată în perioada 25 august-5 septembrie la Centrul de Agrement din pădurea Gârboavele. Aceştia, veniţi din toate colţurile ţării (Săpânţa, Sighetul Marmaţiei, Câmpulung Moldovenesc, Râmnicu-Sărat, Bârlad, Argetoaia, Brăila şi Galaţi), devin mărturisitorii lemnului viu în cotidian, îl sfinţesc şi-i conferă rost eclezial, transfigurându-l cu sfială în chipul Sfintei Cruci.
Îmbinarea motivelor străromâne cu cele paleocreştine
Dan Horgan, meşter popular din Bârlad şi participant mai vechi la Tabăra de la Gârboavele, propune anul acesta un stil de sculptură în care îmbină motivele străromâne, dacice cu cele paleocreştine. „Funia era simbolul înălţării, iar dintele de lup era simbolul apărării la daci. Troiţa asta înseamnă: apărarea creştinilor de cele rele şi înălţarea lor cu mintea, inima şi gândurile la Dumnezeu“, a precizat artistul bârlădean. Un alt motiv străromân regăsit în sculptura sa este şi cel al talpei cerului. Având formă trapezoidală şi fiind dispusă la extremitatea superioară a troiţei, talpa reliefează rolul troiţei de sprijinitoare a cerului, precum şi cel al comunicării cu nivelul superior dumnezeiesc.
Sculptatul, tradiţie de familie
Familia Horgan este reprezentată la tabăra de anul acesta nu numai de tată, ci şi de fiul lui, Andrei (16 ani), care sculptează propria troiţă şi care se dovedeşte a fi un artist în devenire, având deja la activ propriile vernisaje. „Dragostea pentru lemn am moştenit-o de la tatăl meu, pe care îl însoţesc la toate manifestările unde este invitat. Vreau să cunosc tradiţia noastră românească şi să arăt celorlalţi tineri o altfel de cale în viaţă, calea moştenirii noastre autentice“, a declarat tânărul sculptor.
